STATUL ITALIAN PREDICĂ REEDUCAREA, DAR PRACTICĂ RĂZBUNAREA.

CAZUL LUI GILBERTO CAVALLINI, REEDUCAT ȘI RECUPERAT, DAR DE PEDEPSIT PENTRU TOTDEAUNA…

GILBERTO CAVALLINI, fost membru al luptei armate de dreapta din anii '70

Publicat pe 09 Iunie 2026

Paul Ionescu

Din colecția Juridică

Romania

2026

GILBERTO CAVALLINI

GILBERTO CAVALLINI, fost membru al luptei armate de dreapta din anii '70, un bărbat ajuns acum la o vârstă înaintată (73 de ani), încarcerat timp de peste 40 de ani (pentru condamnări grele acumulate în „anii de plumb”), care a absolvit studii superioare în închisoare, s-a disociat de violența politică și a fost considerat în 2017 apt pentru regim semideschis datorită unui comportament impecabil, după 8 ani de semi-libertate în care s-a implicat activ în societate (așa cum atestă numeroase rapoarte), s-a trezit brusc cu regim semideschis revocat „pentru a nu fi ispășit o «pedeapsă accesorie» (datând din 1991) de 3 ani de izolare diurnă”.

Acest lucru nu s-a întâmplat din vina sa, ci pentru că Organul însărcinat cu controlul asupra executării pedepsei și a tratamentului penitenciar a „uitat” să facă acest demers.

Acum, Cavallini este din nou în închisoare, izolat de toți, și se poate întâlni doar cu avocatul său, în timp ce parcursul de regim semideschis, deja realizat cu rezultate excelente, este complet anulat în plan juridic.

În timp ce se sărbătoresc 80 de ani de la crearea Republicii Italiene, cazuri precum cel al lui Gilberto Cavallini demonstrează într-un mod înspăimântător cum Constituția, în Italia, este adorată ca un fetiș de către „putere”, care însă se ferește să o aplice.

Cazul lui Cavallini este doar unul dintre nenumăratele exemple de încălcare flagrantă a spiritului și literei articolului 27 din Carta Constituțională. Cu toate acestea, este un caz mai emblematic decât altele, deoarece pare a fi rodul unei „voințe de răzbunare politică”, sentiment care nu ar trebui sub nicio formă să sălășluiască în sălile de judecată și într-un stat care se autoproclamă „de drept”.

Un stat și niște magistrați care îl fac pe cetățean să plătească – și încă un cetățean „restrâns” în privința drepturilor și libertății fizice – pentru consecințele erorilor lor birocratice, sunt subiecți „în afara legii”, în sensul cel mai propriu al termenului, deoarece au acționat și acționează dincolo de perimetrul trasat de Constituție. Și nu mai este nevoie să adăugăm că gradul de „democrație” al unui stat se măsoară, în principal, prin modul în care acesta se raportează la cetățenii care au comis infracțiuni și au fost privați – în baza legii – de libertate.

Dacă în trecut Gilberto Cavallini a fost unul dintre multele simboluri ale violenței și ale luptei armate care au caracterizat cei mai îngrozitori cincisprezece ani ai istoriei italiene recente, astăzi, în schimb, el este simbolul de nepotrivire al sistemului judiciar italian, al parțialității scandaloase la care poate ajunge o anumită magistratură, al indolenței unui sistem politic incapabil să intervină și să corecteze distorsiunile unui sistem penal nedemn pentru o națiune civilizată.

Cei care astăzi luptă pentru libertatea lui Cavallini și care, în zilele trecute, au participat la o grevă a foamei în semn de solidaritate și protest față de situația sa – o mare parte dintre aceștia n-au împărtășit la acea vreme alegerile și pozițiile sale subversive, iar o altă bună parte având chiar o viziune politică diferită și diametral opusă celei ale sale – nu cer dreptate doar pentru el, ci și pentru ei înșiși și pentru toți ceilalți italieni. Deoarece, dacă s-ar accepta - așa cum se acceptă acum - principiul conform căruia, în Italia, viața oamenilor nu depinde de ceea ce prevăd efectiv legile, ci de o sentință doar formal corectă, dar care, în mod concret, denaturează esența normei prin „interpretarea” judecătorului, atunci libertatea ar deveni doar o expresie lipsită de sens, iar drepturile o simplă himeră.

„Solidaritate cu Gilberto”

M. Mazzanti - B. Pino - P. Scarano